Pe scurt: într-un living cu bucătărie deschisă, suprafața utilă nu se judecă doar printr-un număr fix, ci prin circulații, poziția mesei, depozitare, ventilare și separarea vizuală a zonelor. Pentru spații mici, soluția bună păstrează treceri clare, reduce mobilierul inutil și verifică din timp hotele, prizele și iluminatul.
Conceptul de living cu bucătărie deschisă a devenit o alegere populară în designul interior modern, oferind o senzație de spațiu, lumină și conectivitate. Această configurație, departe de a fi o simplă tendință, răspunde nevoii de a optimiza spațiul locativ, de a facilita interacțiunea socială și de a crea un mediu de viață mai flexibil. Cu toate acestea, implementarea cu succes a unui living cu bucătărie deschisă necesită o planificare atentă, în special în ceea ce privește dimensiunea minimă necesară pentru a asigura funcționalitatea și confortul locuitorilor. Ignorarea acestui aspect poate duce la un spațiu aglomerat, ineficient și lipsit de armonie.
Această abordare de design, deși atractivă, ridică provocări specifice legate de zonele funcționale distincte, necesitatea unei ventilații eficiente pentru eliminarea mirosurilor și a aburului, precum și gestionarea zgomotului generat de activitățile din bucătărie. Dimensiunea minimă a spațiului nu este doar o chestiune de estetică, ci și una de respectare a normelor de siguranță și de asigurare a unui climat interior sănătos. În plus, alegerea materialelor, a finisajelor și a mobilierului joacă un rol crucial în definirea atmosferei și în integrarea armonioasă a celor două zone.
Articolul de față, redactat din perspectiva unui arhitect profesionist, își propune să ofere o analiză detaliată a dimensiunii minime necesare pentru un living cu bucătărie deschisă, luând în considerare aspecte tehnice, normative, economice și practice. Vom explora standardele românești relevante, vom examina exemple concrete din proiecte reale, vom discuta avantajele și dezavantajele acestei configurații și vom oferi recomandări pentru o execuție și întreținere optimă.
I. Dimensiuni minime și zone funcționale
Determinarea dimensiunii minime a unui living cu bucătărie deschisă este o sarcină complexă, influențată de mai mulți factori, inclusiv numărul de locuitori, stilul de viață și preferințele personale. Cu toate acestea, putem stabili niște repere generale, bazate pe standardele și normele în vigoare. Conform SR EN 12389:2008, “Ventilație – Cerințe de performanță pentru sisteme de ventilație”, volumul minim de aer per persoană într-o încăpere destinată locuinței este de 30 m³/h. Acest aspect este crucial, mai ales în cazul unei bucătării deschise, unde se degajă vapori, mirosuri și produse de combustie.
În mod ideal, un living cu bucătărie deschisă pentru o familie de două persoane ar trebui să aibă o suprafață minimă de 30-35 metri pătrați. Această suprafață permite crearea unor zone funcționale distincte, fără a compromite circulația și confortul. Zona de living ar trebui să aibă o suprafață minimă de 18-20 metri pătrați, pentru a putea acomoda o canapea, un fotoliu, o masă de cafea și un corp de iluminat adecvat. Zona de bucătărie, inclusiv spațiul de lucru, ar trebui să aibă o suprafață de cel puțin 10-12 metri pătrați, pentru a permite instalarea electrocasnicelor, a chiuvetei, a blatului de lucru și a dulapurilor de depozitare.
Un proiect recent realizat în București, pentru un apartament cu două camere, a inclus un living cu bucătărie deschisă de 32 metri pătrați. Soluția adoptată a fost o zonă de living cu o canapea modulară, care putea fi transformată în pat suplimentar, o masă pliabilă și un corp de iluminat cu dimmer, pentru a crea o atmosferă relaxantă. Zona de bucătărie a fost delimitată vizual printr-o insulă centrală, care servea și ca masă de luat masa, și printr-o zonă de depozitare integrată în perete. Costurile pentru amenajarea acestui spațiu s-au situat între 8.000 și 12.000 euro, incluzând mobilierul, electrocasnicele și finisajele.
II. Ventilația și eliminarea mirosurilor
Un aspect esențial în proiectarea unui living cu bucătărie deschisă este asigurarea unei ventilații eficiente. Conform NP 054-2:2013, “Instalații de ventilație și climatizare – Cerințe generale”, sistemele de ventilație trebuie să asigure un debit de aer suficient pentru a elimina mirosurile, vaporii și produsele de combustie generate de activitățile din bucătărie. Cea mai eficientă soluție este instalarea unei hote de aspirare performante, deasupra zonei de gătit. Hotele de aspirare pot fi de diferite tipuri: hote telescopice, hote integrate, hote de insulă sau hote decorative.
Debitul hotei de aspirare trebuie să fie dimensionat în funcție de dimensiunea plitei și de tipul de gătit practicat. În general, se recomandă un debit de minimum 600 m³/h pentru o plită standard și de minimum 800 m³/h pentru o plită pe inducție. În plus, este important ca hota să fie conectată la un sistem de evacuare exterior, pentru a elimina aerul viciat în afara locuinței. Alternativ, se pot utiliza sisteme de ventilație mecanică controlată (VMC), care asigură un flux constant de aer proaspăt în întreaga locuință.
Un alt aspect important este alegerea materialelor utilizate în finisarea bucătăriei. Suprafețele poroase, cum ar fi lemnul netratat sau gips-cartonul, pot absorbi mirosurile și pot fi dificil de curățat. De aceea, se recomandă utilizarea materialelor rezistente la umiditate și ușor de curățat, cum ar fi gresia, faianța, inoxul sau sticla. Costurile pentru o hotă de aspirare performantă variază între 500 și 2.000 euro, în funcție de model și de funcționalități.
III. Zonare și delimitare vizuală
Deși conceptul de living cu bucătărie deschisă presupune o fluiditate a spațiului, este important să se realizeze o zonare clară, pentru a defini funcționalitatea fiecărei zone. Există mai multe metode de delimitare vizuală, cum ar fi utilizarea culorilor, a texturilor, a iluminatului și a mobilierului. De exemplu, se poate utiliza o culoare diferită pentru pereții bucătăriei, pentru a o delimita vizual de zona de living. De asemenea, se pot utiliza covoare, paravane sau biblioteci pentru a separa cele două zone.
O altă soluție este utilizarea insulei centrale, care poate servi ca delimitare fizică și funcțională. Insula poate fi utilizată ca masă de luat masa, ca spațiu de lucru suplimentar sau ca zonă de depozitare. În plus, insula poate fi dotată cu o plită electrică sau cu un chiuvetă, pentru a oferi un plus de funcționalitate. Costurile pentru o insulă centrală variază între 1.000 și 5.000 euro, în funcție de dimensiune, material și finisaje.
Un proiect recent realizat în Cluj-Napoca a inclus un living cu bucătărie deschisă de 40 metri pătrați, delimitat vizual printr-o zonă de bar din lemn masiv, care servea și ca masă de luat masa. Zona de living a fost amenajată cu o canapea modulară, un fotoliu și o bibliotecă deschisă, care permitea o circulație fluidă. Costurile pentru amenajarea acestui spațiu s-au situat între 10.000 și 15.000 euro, incluzând mobilierul, electrocasnicele și finisajele.
IV. Izolarea fonică și gestionarea zgomotului
Unul dintre principalele dezavantaje ale unui living cu bucătărie deschisă este propagarea zgomotului generat de activitățile din bucătărie, cum ar fi gătitul, spălatul vaselor sau utilizarea electrocasnicelor. Pentru a minimiza acest inconvenient, este important să se acorde atenție izolării fonice a spațiului. Conform SR EN ISO 140-3:2006, “Izolare fonică – Măsurarea izolării fonice a încăperilor – Partea 3: Clădiri de locuit”, nivelul de zgomot admis în încăperile de locuit nu trebuie să depășească 35 dB(A) în timpul zilei și 30 dB(A) în timpul nopții.
Pentru a reduce nivelul de zgomot, se pot utiliza materiale izolante fonic, cum ar fi vata minerală, polistirenul expandat sau panourile acustice. Aceste materiale pot fi integrate în pereți, în podea sau în tavan. De asemenea, se pot utiliza ferestre cu geam termopan și uși cu garnituri etanșe, pentru a reduce transmiterea zgomotului din exterior. În plus, se recomandă alegerea electrocasnicelor cu nivel redus de zgomot și instalarea lor pe suprafețe amortizante.
Costurile pentru izolarea fonică a unui living cu bucătărie deschisă variază între 500 și 2.000 euro, în funcție de suprafață, de materialele utilizate și de complexitatea lucrărilor. Este important să se apeleze la un specialist în acustică, pentru a realiza o analiză detaliată a spațiului și pentru a recomanda soluțiile optime de izolare fonică.
V. Alternative și considerații de costuri
Există mai multe alternative la conceptul de living cu bucătărie deschisă, cum ar fi bucătăriile semi-deschise, bucătăriile închise sau bucătăriile cu perete mobil. Bucătăriile semi-deschise sunt delimitate de zona de living printr-un perete parțial, o bară de bar sau o ușă glisantă. Bucătăriile închise sunt complet separate de zona de living printr-un perete plin și o ușă. Bucătăriile cu perete mobil permit modificarea configurației spațiului, în funcție de nevoi.
Costurile pentru amenajarea unui living cu bucătărie deschisă variază între 8.000 și 20.000 euro, în funcție de dimensiune, de materialele utilizate, de electrocasnicele alese și de complexitatea lucrărilor. Costurile pentru amenajarea unei bucătării semi-deschise sunt similare, în timp ce costurile pentru amenajarea unei bucătării închise pot fi mai mici, deoarece necesită mai puține lucrări de demolare și construire.
În concluzie, alegerea configurației optime a bucătăriei depinde de o serie de factori, inclusiv de preferințele personale, de stilul de viață și de bugetul disponibil. Este important să se analizeze cu atenție avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni, pentru a lua o decizie informată și pentru a crea un spațiu locuibil confortabil și funcțional.
În final, un living cu bucătărie deschisă bine proiectat poate fi un spațiu atractiv, funcțional și plin de viață. Cu toate acestea, succesul acestui concept depinde de o planificare atentă, de respectarea normelor tehnice și de o execuție impecabilă. Prin luarea în considerare a aspectelor discutate în acest articol, veți putea crea un spațiu care să răspundă nevoilor dumneavoastră și să vă ofere un confort optim. Este recomandabil să colaborați cu un arhitect profesionist și cu un designer de interior, pentru a obține cele mai bune rezultate.
Recomandarea arhitectului
Pentru un spațiu compact, recomand să stabilești mai întâi traseele principale de circulație, apoi poziția mesei, a canapelei și a zonei de gătit. O insulă sau o peninsulă are sens doar dacă nu blochează accesul și nu aglomerează centrul camerei. Folosește mobilier cu depozitare integrată, iluminat separat pe zone și finisaje ușor de întreținut în apropierea bucătăriei.
Întrebări Frecvente
1. Care este dimensiunea minimă recomandată pentru un living cu bucătărie deschisă pentru două persoane?
Pentru o familie de două persoane, se recomandă o suprafață minimă de 30-35 metri pătrați, permițând crearea de zone funcționale distincte și o circulație confortabilă. Zona de living ar trebui să aibă 18-20 metri pătrați, iar bucătăria 10-12 metri pătrați.
2. De ce este importantă ventilația într-un living cu bucătărie deschisă?
Ventilația este crucială pentru eliminarea vaporilor, mirosurilor și a produselor de combustie generate în bucătărie. Conform standardelor, volumul minim de aer per persoană trebuie să fie de 30 m³/h, asigurând un climat interior sănătos.
3. Cum influențează numărul de locuitori dimensiunea necesară a spațiului?
Cu cât sunt mai mulți locuitori, cu atât este necesară o suprafață mai mare pentru a asigura confortul și funcționalitatea. Articolul se concentrează pe exemplul unei familii de două persoane, dar principiul rămâne valabil și pentru familii mai mari.
4. Ce aspecte trebuie luate în considerare pe lângă dimensiune atunci când amenajăm un living cu bucătărie deschisă?
Alegerea materialelor, a finisajelor și a mobilierului este crucială pentru integrarea armonioasă a celor două zone și pentru definirea atmosferei. De asemenea, este importantă respectarea normelor de siguranță și asigurarea unui climat interior sănătos.
5. Care este standardul românesc menționat în articol referitor la ventilație?
Articolul menționează standardul SR EN 12389:2008, care stabilește cerințele de performanță pentru sistemele de ventilație, inclusiv volumul minim de aer necesar per persoană într-o încăpere.
