Pentru camerele de locuit, atât anexa nr. 1 la Legea locuinței nr. 114/1996, cât și art. 17 alin. (1) din normele consolidate aprobate prin Ordinul nr. 119/2014 indică înălțimea de 2,55 m. Formularea diferă — „înălțime liberă minimă” în anexa legii, respectiv „înălțimea sub plafon” între parametrii sanitari — dar valoarea din textele oficiale consultate este aceeași.
Cum se măsoară înălțimea liberă
În proiect, verifică distanța dintre pardoseala finită și plafonul finit, nu doar cota dintre elementele structurale brute. Ia în calcul șapa, finisajele, tavanul suspendat, grinzile, instalațiile și coborârile locale. Înainte de execuție, coordonează secțiunile astfel încât finisajele și traseele tehnice să nu reducă dimensiunea prevăzută.
Art. 17 alin. (1) din Ordinul 119/2014 numește 2,55 m parametru sanitar pentru proiectarea și execuția locuințelor. Anexa nr. 1 la Legea 114/1996 îl înscrie între cerințele minimale ale locuinței. Cele două prevederi sunt concordante ca valoare; citește-le în domeniul lor.
Mansarda are criterii diferite
Legea 114/1996 prevede pentru mansarde, supante și nișe un volum minim de 15 m³ pentru fiecare persoană. CATUC, în Anexa nr. 1, folosește înălțimea liberă de 1,90 m la calcularea suprafețelor considerate utile ale mansardei. Volumul pe persoană și suprafața utilă răspund unor întrebări diferite; unul nu îl înlocuiește pe celălalt.
Într-o secțiune prin mansardă, marchează pardoseala și finisajele acoperișului, apoi delimitează zonele care intră în suprafața utilă conform definiției CATUC. Separat, verifică dacă volumul raportat la numărul de persoane respectă Legea locuinței. O zonă joasă poate conta diferit în calculul suprafeței și al volumului.









