Supraîncălzirea de vară este rezultatul mai multor factori: orientarea ferestrelor, aria vitrată, umbrirea, masa termică, ventilarea și câștigurile interne de la aparate și ocupanți. O fereastră nouă nu rezolvă singură problema, iar o streașină nu umbrește la fel ferestrele de sud și vest.
Ordinea deciziilor
Începe cu orientarea și forma terenului. Compară dimensiunea ferestrelor cu nevoia de lumină și priveliște, apoi testează umbrirea pentru orele și anotimpurile relevante. O streașină fixă poate controla soarele în anumite condiții; jaluzelele exterioare, obloanele sau lamelele mobile permit reglaj, dar cer detalii de prindere, rezistență la vânt și acces la întreținere. Umbrirea interioară reduce orbirea, însă radiația a trecut deja prin vitraj, deci performanța termică trebuie evaluată separat.
La vitraj, compară transmitanța luminoasă și factorul solar pentru produsul concret, nu doar termenii „low-E” sau „reflectiv”. Cere fișa ferestrei complete și coordonează umbrirea cu ventilarea nocturnă, securitatea și zgomotul exterior. Verifică simularea de confort atunci când proiectul are vitraje mari sau expunere dificilă. Reglementările energetice naționale folosesc o evaluare globală a clădirii; Mc 001-2022 este metodologia oficială de calcul al performanței energetice.
E suficientă streașina?
Nu se poate spune fără orientare, geometrie și orele de expunere. Cere o analiză a umbrelor pentru fațada reală.
Umbrirea elimină nevoia de climatizare?
Nu garantează asta. Scade câștigurile solare, dar sarcinile interne și clima locală rămân relevante.
Un proiect bun arată poziția și comanda sistemelor de umbrire, inclusiv modul de folosire și mentenanță.
