Pentru o locuință cu autonomie energetică, începe prin reducerea necesarului și apoi compară producția, stocarea și sursa de rezervă cu profilul real de consum.
O locuință cu un grad ridicat de autonomie energetică se proiectează pornind de la consumul real și condițiile amplasamentului, nu dintr-o listă fixă de echipamente. Reducerea necesarului, producția, stocarea și o sursă de rezervă se analizează împreună.
Proiectarea pasivă: primul pas, cel mai important
O casă autosuficientă nu înseamnă neapărat o casă pasivă certificată, dar preia aceleași principii fundamentale: orientare față de punctele cardinale, mase termice (beton, piatră) care stochează căldura ziua și o cedează noaptea, umbrire controlată pentru vară, ventilație dimensionată potrivit ocupării, surselor de umiditate și etanșeității clădirii.
Izolarea anvelopei este coloana vertebrală a oricărei strategii energetice. Performanța termică se verifică pentru fiecare element și pentru clădirea întreagă, potrivit reglementării aplicabile, inclusiv coeficientul U (W/m²K), punțile termice și necesarul de energie.
Alege materialele după performanța întregii alcătuiri, punți termice, umiditate, incendiu și compatibilitate. Paiele și cânepa pot fi termoizolante în sisteme proiectate corespunzător; lutul are proprietăți diferite și nu trebuie tratat generic ca izolație performantă. Verifică valorile declarate și soluția completă, nu eticheta materialului.
Sisteme de producere a energiei
Odată ce consumul este minimizat prin proiectare, sistemele regenerabile trebuie să acopere ce rămâne.
Stocarea energiei
poate muta o parte din energia solară produsă ziua spre orele fără soare, în limitele puterii și capacității utile ale sistemului. Bateria nu garantează autonomie pe timp înnorat prelungit sau iarna; calculează consumul orar și sezonier, pierderile, puterea disponibilă, stocarea și sursa de rezervă.









