Un număr de pe planșă, unul din cadastru și unul din ofertă pot descrie suprafețe diferite. Înainte de a acuza execuția sau de a accepta explicația „așa se măsoară”, stabilește ce indicator compari: suprafață utilă, construită pe locuință, desfășurată urbanistică ori suprafața unei încăperi. Fiecare are alt scop și, uneori, alt contur de măsurare.
Reconciliază documentele
Pune alături planul autorizat, proiectul tehnic și reviziile, releveul situației executate, documentația cadastrală, procesul de recepție și clauzele de vânzare. Anexa nr. 1 la Legea 114/1996 definește suprafața utilă și construită pe locuință; anexa nr. 1 la Codul urbanismului folosește definiții proprii pentru indicatori precum suprafața construită desfășurată. A compara cifra dintr-o categorie cu alta produce o „diferență” aparentă chiar când măsurătorile sunt corecte. Ghidul suprafețelor ajută la alegerea definiției potrivite.
Finisajele, grosimea efectivă a pereților, nișele, golurile și ajustările de execuție pot schimba dimensiunile măsurate. Totuși, nu există o toleranță procentuală generică ce legalizează orice abatere. Proiectantul și specialistul cadastral trebuie să explice metoda, iar contractul poate stabili consecințe economice distincte.
O modificare locală nu este o regularizare generală
Codul, art. 293 alin. (8) permite, în condițiile sale, modificări locale ale soluțiilor tehnice prin dispoziție de șantier elaborată de proiectant. Nu este permisiunea de a schimba liber suprafața sau volumul autorizat. Dacă modificarea de temă cere altă autorizație, se urmează regimul art. 293 alin. (1)–(7); unele situații impun reluarea traseului de autorizare. O neconcordanță se consemnează și se clarifică înainte de recepție ori tranzacție, nu se ascunde sub „toleranță”. Comparația suprafeței utile cu cea construită este utilă când cifrele din ofertă pornesc din indicatori diferiți.
