Într-o ofertă imobiliară, „metru pătrat” trebuie însoțit de numele suprafeței și de documentul din care provine. Suprafața utilă nu este numai camera de zi și dormitoarele. Iar suprafața construită pe locuință nu este simpla „utilă plus 30%”. Raportul depinde de geometrie, pereți, loggii, balcoane și cota de spații comune prevăzută de definiția folosită.
Comparația din Legea locuinței
Anexa nr. 1 la Legea 114/1996 include în suprafața utilă a locuinței camera de zi, dormitoarele, băile, WC-ul, dușul, bucătăria, spațiile de depozitare și circulația din interior. Loggiile și balcoanele sunt excluse. Aceeași anexă definește separat suprafața construită pe locuință, care include suprafețele utile ale încăperilor, loggii și balcoane, cota-parte din spațiile comune și suprafețele ocupate de pereții interiori și exteriori, în condițiile textului. Nu muta o loggie în suprafața utilă doar pentru că a fost închisă cu tâmplărie.
Indicatorii urbanistici precum suprafața construită desfășurată și POT/CUT au alte definiții și scopuri în Codul urbanismului, anexa nr. 1. Articolul despre calculul suprafeței utile și construite detaliază compunerea lor; ghidul de suprafețe arată de ce nu sunt interschimbabile.
Verificări înainte de semnare
Cere planurile cotate, documentația cadastrală, extrasul relevant și descrierea contractuală a suprafeței pentru care plătești. Solicită explicit separarea camerei, dependințelor, balconului/loggiei și cotei comune. Dacă prețul este exprimat pe „suprafață construită”, verifică baza aritmetică a ofertei și clauza privind diferențele măsurate la final. Nu presupune o marjă de eroare permisă universal. Articolul despre suprafața proiectată față de cea reală explică verificarea unei neconcordanțe.
