„Utilă”, „construită” și „desfășurată” nu sunt sinonime. Un anunț poate folosi o suprafață de vânzare, un plan urbanistic folosește POT și CUT, iar Legea locuinței definește indicatori pentru locuință. Înainte să compari două apartamente sau să calculezi conformarea unei case, întreabă la ce definiție, plan și dată se referă fiecare număr.
Suprafața utilă a locuinței
Anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996 spune că suprafața utilă cuprinde camera de zi, dormitoarele, băile, WC-ul, dușul, bucătăria, spațiile de depozitare și circulația din interiorul locuinței. Nu este doar suma camerelor „locuibile”. Anexa exclude loggiile și balcoanele, precum și anumite praguri, nișe și elemente specificate; pentru locuințele duplex tratează distinct rampa scării și palierele. De aceea, proiectantul marchează contururile încăperilor și aplică exact excluderile legii, nu un procent generic între suprafețe.
Suprafața construită pe locuință
Aceeași anexă definește suprafața construită pe locuință prin suprafețele utile ale încăperilor, loggii și balcoane, cota-parte din spațiile comune și suprafața pereților interiori și exteriori, cu precizări pentru încălzirea cu sobe; boxele de subsol și garajele prevăzute distinct nu sunt cuprinse. Aceasta nu este automat amprenta la sol pentru POT și nici SCD pentru CUT. Articolul despre amprenta și POT și cel despre SCD/CUT au definițiile Codului 169/2026 pentru urbanism.
La cumpărare, solicită releveul, documentele cadastrale, actul de proprietate și planul cu suprafețele pe camere și spații exterioare. Dacă oferta include „utilă totală”, cere explicit separarea balconului, terasei, boxei și cotei comune; termenii comerciali nu schimbă definiția legală. Nu promite că o închidere de balcon îl transformă automat în suprafață utilă — ghidul loggiei și balconului explică formalitățile distincte.
