Un raport geometric de tip suprafață/volum compară câtă anvelopă delimitează un volum încălzit sau răcit. În literatura de proiectare se notează adesea A/V, dar definiția exactă a suprafețelor și volumului trebuie preluată din metodologia folosită în calcul; nu combina convenții diferite.
Performanța anvelopei și controlul higrotermic
Pentru a înțelege efectul formei, compară două corpuri ideale cu același volum. Un cub cu latura de 20 m are volum 8.000 m³ și suprafață exterioară totală 2.400 m², deci A/V=0,30 m⁻¹. Un paralelipiped de 10×40×20 m are același volum, dar aria totală 2.800 m² și raportul 0,35 m⁻¹. Comparația arată geometria, nu consumul real al două clădiri.
O arie mai mare înseamnă mai multă suprafață prin care poate avea loc transfer termic, dar bilanțul energetic depinde și de U pentru fiecare element, punțile termice, ferestre, etanșeitate, ventilație, aporturile solare, umbrirea, clima și programul de utilizare. Balcoanele și retragerile pot influența atât aria, cât și punțile; efectul se analizează pe geometria și definiția de calcul a proiectului.
În faza de concept, compară variantele cu aceleași ipoteze privind funcțiunea, suprafețele interioare, orientarea și anvelopa. Folosește factorul ca indicator de formă și continuă cu calculul energetic complet, conform metodologiei aplicabile. Nu deduce din A/V o economie procentuală sau o clasă energetică.









