În legislația actuală apar două praguri diferite, pentru două calcule diferite:
- 1,90 m: înălțimea liberă a suprafețelor considerate utile ale mansardei, potrivit definiției din anexa nr. 1 la Legea nr. 169/2026;
- 1,80 m: spațiile cu înălțime liberă interioară sub acest prag se deduc din suprafața construită desfășurată folosită la calculul CUT, potrivit aceleiași anexe.
Nu trebuie amestecate. Primul prag privește suprafața utilă a mansardei, iar al doilea privește calculul urbanistic al CUT. În textele naționale verificate nu există o regulă generală potrivit căreia mansarda devine locuibilă numai dacă 50% din suprafață depășește 1,80 m.
Legea nr. 169/2026 definește mansarda ca spațiul funcțional construit sau amenajat în volumul acoperișului, deasupra ultimului planșeu, care respectă cerințele de siguranță, protecție și confort corespunzătoare utilizării sale.
Mansarda amenajată:
- intră în numărul de niveluri al construcției;
- are suprafața utilă determinată prin pragul de 1,90 m;
- intră în calculul CUT în condițiile Codului;
- trebuie să respecte regulamentul local de urbanism și cerințele tehnice aplicabile.
O mansardă nu devine cameră de locuit doar fiindcă o porțiune are înălțimea necesară. Trebuie verificate și lumina naturală, ventilarea, evacuarea, securitatea la incendiu, izolarea, structura și instalațiile.
Pentru o secțiune reală prin acoperiș, proiectantul trasează zonele în care înălțimea liberă atinge pragurile relevante. Geometria șarpantei, grosimea termoizolației și a finisajelor și poziția elementelor structurale pot schimba suprafața finală.
Un exemplu simplificat:
- zona cu minimum 1,90 m poate fi raportată ca suprafață utilă a mansardei;
- zona sub 1,80 m se deduce din suprafața construită desfășurată luată în calcul la CUT;
- fâșia dintre 1,80 m și 1,90 m nu trebuie tratată automat ca suprafață utilă, chiar dacă poate influența alte măsurători sau reprezentări din proiect.
Calculul final se face pe planurile și secțiunile proiectului, nu dintr-un procent estimat vizual.
Anexa nr. 1 la Legea locuinței nr. 114/1996 stabilește pentru camerele de locuit o înălțime liberă minimă de 2,55 m. Pentru mansarde, supante și nișe folosește o regulă diferită: trebuie asigurat un volum minim de 15 m³ de persoană.
Această cerință nu înlocuiește definiția suprafeței utile din Codul urbanismului. Cele două acte se citesc împreună, fiecare pentru obiectul pe care îl reglementează.
Art. 294 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 169/2026 permite, cu respectarea reglementărilor urbanistice și în afara zonelor protejate și de protecție prevăzute de text, procedura simplificată de notificare pentru amenajarea mansardei în poduri existente ale locuințelor unifamiliale, dacă nu se modifică volumetria de ansamblu și nu sunt necesare consolidări.
Dacă se schimbă geometria acoperișului, se adaugă volum, sunt necesare consolidări sau regulamentul local impune alte condiții, procedura poate fi diferită. Nu porni lucrarea numai pe baza faptului că „rămâne în acoperiș”.
Pentru efectul asupra indicatorilor, citește și cum se calculează suprafața desfășurată, iar pentru camere vezi înălțimea liberă minimă.
Actualizat și verificat editorial la 11 octombrie 2026.
Pot schimba tipul de învelitoare pe șantier fără recalcularea șarpantei?
Nu fără acordul proiectantului. Greutatea proprie, pasul șipcilor, panta minimă și detaliile de streașină/coamă diferă semnificativ între învelitorile ușoare și cele grele.
De ce apar infiltrații chiar dacă învelitoarea este nouă?
Cele mai frecvente cauze sunt racordurile incorecte la străpungeri (coșuri, ventilări, ferestre de mansardă), discontinuitatea foliei sub învelitoare, lipsa contrașipcilor sau subdimensionarea doliilor și jgheaburilor.
Când se verifică prinderile acoperișului și sistemul pluvial?
La recepția structurii acoperișului (înainte de închiderea straturilor interioare) și periodic în exploatare, în special toamna înaintea sezonului rece și după episoade de vânt puternic sau îngheț.