„Necesar termic” poate însemna două lucruri diferite: puterea necesară pentru a menține temperatura de calcul în condițiile reci de proiectare sau energia consumată într-o perioadă. Dimensionarea sursei și a corpurilor de încălzire pornește de la sarcina termică de proiectare, de regulă determinată pe fiecare încăpere; consumul anual se estimează printr-un calcul energetic separat.
Pierderile prin anvelopă
Pentru fiecare perete, acoperiș, fereastră, planșeu sau element spre sol se cunosc suprafața, alcătuirea și proprietățile termice. Într-un exemplu simplificat, un perete plan de 20 m², U=0,30 W/(m²·K) și diferență de temperatură 20 K are pierdere prin transmisie de 20×0,30×20=120 W. Acesta este doar un termen: calculul complet include toate elementele, punțile termice și transferul asociat aerului, conform metodei aplicabile.
I 13-2015, modificat prin Ordinul 170/2023, prevede la pct. 4.1 calculul sarcinii termice nominale a fiecărei încăperi conform SR EN 12831-1 și stabilește că aceasta stă la baza dimensionării elementelor instalației. Pentru clădiri existente se aplică aceeași referință. Textul oficial consolidat oferă formularea actuală. Nu folosi valori U generice pentru cărămidă sau BCA: contează produsul, grosimea, rosturile și straturile întregului element.
Aerul și aporturile
Infiltrația necontrolată și aerul evacuat prin ventilare contribuie la pierderi; calitatea aerului interior cere însă reînnoire controlată, nu eliminarea ventilației. Sarcina de încălzire la condiții de proiectare și bilanțul energetic anual nu scad mecanic un număr fix pentru oameni sau aparate. Aporturile solare și interne depind de vreme, orientare, umbrire și utilizare și se tratează în metoda potrivită scopului calculului.
Testul de presurizare a clădirii poate măsura etanșeitatea în condițiile metodei de încercare, dar nu înlocuiește calculul sarcinii termice. Nici certificatul energetic nu este echivalent cu dimensionarea instalației.









