Etanșeitatea la aer descrie cât de mult aer necontrolat trece prin rosturile și îmbinările anvelopei. Este diferită de termoizolație și de hidroizolație. Performanța depinde în mare parte de continuitatea stratului de etanșare în jurul ferestrelor, acoperișului, planșeelor și trecerilor de instalații.
Infiltrațiile pot influența confortul, consumul și curenții de aer. Totuși, reducerea lor trebuie coordonată cu ventilarea proiectată: etanșarea nu înseamnă eliminarea aerului proaspăt. Soluția depinde de tipul clădirii și de utilizare.
Testul de presurizare cu ventilator, cunoscut drept Blower Door, poate măsura etanșeitatea unei clădiri în condiții de testare și poate ajuta la localizarea scurgerilor. Cere laboratorului sau specialistului să precizeze procedura, condițiile, indicatorul raportat și limitele rezultatului. Nu folosi o valoare țintă preluată de la un standard voluntar ca cerință universală pentru orice casă.
Zonele de verificat includ îmbinările ferestrelor, racordul acoperiș-perete și trecerile de cabluri sau conducte. Detaliile, benzile și membranele se aleg după alcătuirea elementelor și instrucțiunile sistemului. Controlul vaporilor și hidroizolația au funcții distincte; proiectantul le coordonează pentru a reduce riscul de condens sau infiltrații.
Cum se măsoară etanșeitatea?
Un test de presurizare poate măsura pierderile de aer în condiții definite. Cere raportul și condițiile testului.
Trebuie testată orice clădire?
Necesitatea depinde de proiect, obiective și certificarea urmărită.
O clădire etanșă nu mai are nevoie de ventilare?
Are nevoie de o soluție de ventilare potrivită utilizării. Etanșarea nu substituie aportul controlat de aer.
Izolația termică și etanșeitatea sunt același lucru?
Nu. Una reduce transferul termic prin elemente; cealaltă controlează trecerea neintenționată a aerului.
Dacă proiectezi sau renovezi, cere detalii coordonate pentru stratul de etanșare și instalarea sistemelor de ventilare.