Vine un client cu actul de proprietate într-o mână și cu extrasul de carte funciară în cealaltă. Suprafețele nu se potrivesc. Primul impuls e să întrebe care document „câștigă" — și exact acesta e unghiul greșit de abordare.
Suprafața din actul de proprietate și suprafața rezultată din documentația cadastrală nu funcționează ca două variante concurente ale aceluiași adevăr. Au funcții diferite în circuitul juridic și tehnic al imobilului, iar operațiunea concretă pe care vrei să o faci este cea care dictează care document intră în prim-plan.
Două documente, două funcții
Actul de proprietate este titlul care explică cum a fost dobândit dreptul — donație, vânzare-cumpărare, succesiune, retrocedare. El răspunde la întrebarea „de unde vine dreptul tău?".
Cadastrul și cartea funciară răspund la altă întrebare: „cum este identificat și făcut public imobilul în sistemul de evidență?". Legea nr. 7/1996, la art. 1 alin. (1), arată că „cadastrul și cartea funciară" formează sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a imobilelor. Înscrierile în cartea funciară — intabularea, înscrierea provizorie și notarea, enumerate la art. 24 alin. (1) din aceeași lege — sunt cele care fac dreptul identificabil și public în acest sistem.
Concluzia practică: pentru publicitate imobiliară și pentru orice operațiune de înscriere, nu este suficient să invoci doar un titlu mai vechi, fără corelare cadastrală.
Ce faci când numerele nu se potrivesc
O diferență de suprafață nu înseamnă automat că unul dintre documente este nul sau că trebuie ignorat. Pașii corecți sunt:
- Verifică lanțul actelor — urmărește cum a circulat dreptul de la un titular la altul.
- Consultă extrasul de carte funciară — ce suprafață este înscrisă acum și sub ce titlu.
- Compară cu documentația cadastrală — schița, releveul, fișa imobilului.
- Comandă o măsurătoare actualizată dacă există dubii asupra corectitudinii măsurătorilor vechi.
Abia după ce ai imaginea completă poți stabili ce trebuie pus în acord și pe ce cale.









