O coamă ventilată și una fără evacuare de aer la coamă nu sunt simple opțiuni de accesoriu. Ele aparțin unor alcătuiri diferite ale acoperișului. Înainte de a comanda o bandă, proiectantul stabilește unde se află stratul termoizolant, dacă există un spațiu ventilat sub învelitoare, ce membrană îl delimitează și pe unde intră și iese aerul. Nici clima umedă, nici dorința de „eficiență maximă” nu aleg singure detaliul.
Ventilată nu înseamnă neetanșă la apă
Într-o șarpantă proiectată cu canal de ventilare continuu, aerul poate intra la streașină și ieși la coamă. Protecția la ploaie, zăpadă viscolită și insecte rămâne obligatorie. Producătorul Tondach descrie banda ventilată de coamă ca soluție care ventilează și sigilează zona; nu ca o gaură deschisă în acoperiș. Ghidul tehnic Tondach avertizează că presarea zonei perforate poate obtura ventilația. Dimensiunea secțiunilor și traseul concret depind de sistem, lungimea pantei și detaliile proiectului, nu de o regulă universală „minimum 5 cm”.
O coamă fără ieșire de aer poate fi corectă într-un alt tip de alcătuire, dar nu rezultă automat o performanță energetică mai bună. Trebuie verificate controlul vaporilor, continuitatea izolației, etanșarea la aer și posibilitatea de uscare a straturilor. Nu închide o coamă ventilată existentă doar pentru că apare condens: întâi identifică sursa umezelii și eventualele blocaje ale traseului de aer.
Verificarea practică
În proiectul nou cere o secțiune de la streașină la coamă, cu toate straturile, racordurile și punctele de evacuare. La acoperișul existent, inspectează membrana, zonele ude, coama, streașina și străpungerile înainte de reparație. O fereastră de mansardă sau lucarnă poate întrerupe traseul de aer; detaliul trebuie refăcut, nu ignorat. Executantul folosește piesele compatibile cu modelul de învelitoare și respectă instrucțiunile producătorului. Acoperișul performant înseamnă simultan controlul apei, al aerului și al vaporilor, nu o etichetă „ventilat” sau „etanș”.
