Zonarea termică împarte clădirea în părți pentru care se poate calcula un bilanț termic coerent. O casă poate fi tratată ca o singură zonă sau poate necesita mai multe; decizia rezultă din condițiile de utilizare, alcătuire și instalații, potrivit metodologiei aplicabile.
Zonă termică și zonă deservită de instalații
Mc 001-2022, secțiunile 1.1.1 și 2.6.2, distinge zona pentru bilanțul termic de zona deservită de un sistem tehnic, precum încălzirea, ventilarea sau apa caldă. Limitele lor pot să difere. Metodologia folosește spații elementare pentru a corela datele între aceste împărțiri; nu este suficient să atribui fiecărei camere o etichetă după numele ei.
De exemplu, două birouri alăturate pot avea același program de încălzire, dar expuneri solare diferite. Un garaj adiacent poate avea alt regim decât locuința. Acestea sunt situații de analizat, nu dovezi că trebuie folosit automat un anumit număr de zone.
Ce informații pregătești
- planuri și secțiuni cu limitele spațiilor și suprafețele relevante;
- destinația încăperilor și programul real sau convențional de utilizare;
- temperaturile și condițiile de control cerute;
- ferestrele, orientările, umbrirea și aporturile interioare;
- sistemele care deservesc spațiile și documentația existentă.
Pentru o clădire existentă, semnalează spațiile folosite altfel decât arată planurile. Un depozit transformat în birou sau o încăpere încălzită doar ocazional poate schimba ipotezele. Specialistul stabilește ce date măsurate și ce condiții convenționale trebuie folosite pentru scopul evaluării.









