Estimarea rapidă a lungimii țevii din pardoseală începe cu suprafața încălzită efectiv și pasul de montaj. Dacă pasul este exprimat în metri, raportul arie / pas dă un ordin de mărime în metri de țeavă pe suprafața activă. De pildă, 18 m² / 0,20 m înseamnă circa 90 m, nu 900 m sau 1.000 m. Aproximația nu include traseele tur-retur către distribuitor, curbele de la capete ori zonele cu alt pas.
Verifică estimarea cu un ghid de producător
Ghidul tehnic REHAU pentru încălzirea radiantă, secțiunea 6.8 și tabelul 6.3, dă aproximativ 4,9 m de țeavă pe m² la pasul de 20 cm. Pentru 18 m² rezultă 18 × 4,9 = 88,2 m, înainte de lungimea de legătură la distribuitor. Diferența față de 90 m este normală pentru o estimare; diferența față de 900 m este o eroare de ordinul zece. Ghidul REHAU este un exemplu de metodă pentru sistemul descris acolo, nu norma universală pentru orice produs ori stratificație.
De la metraj la circuite funcționale
Suprafața activă se stabilește pe plan; mobilierul fix, obiectele sanitare, zonele de margine sau încăperile cu alt necesar pot schimba traseul. Proiectantul alege pasul după pierderile termice, temperatura agentului, finisaj și sistemul de pardoseală, apoi adaugă lungimea tur-retur a fiecărui circuit. Limitele de lungime, debitul, pierderea de presiune și echilibrarea hidraulică se verifică pentru țeava, diametrul, distribuitorul și pompa alese. Nu dimensiona toate camerele dintr-un singur metraj mediu și nu numi „regulă SR EN 1264” un pas generic 15–30 cm fără proiectul concret.
La comandă, cere planul cu zonele încălzite, pasul, lungimea fiecărui circuit inclusiv traseele, poziția distribuitorului și un mic necesar pentru racordări și pierderi de montaj justificat de executant. Dacă instalația aparține unei case noi, calculul intră și în verificarea performanței nZEB, dar nu poate fi dedus doar din eticheta energetică.








