Grosimea termoizolației se stabilește prin calcul pentru fiecare element și clădire. Depinde de material, straturile existente, punțile termice, climă, umiditate și performanța urmărită. Un tabel cu grosimi generale poate orienta discuția, dar nu este proiect sau recomandare pentru o casă anume.
Ce date sunt necesare
Pentru pereți, acoperiș, planșeu și ferestre, proiectantul identifică alcătuirea existentă sau propusă, conductivitatea declarată a materialelor, geometria și condițiile de utilizare. Apoi evaluează transferul termic și riscul de condens conform metodologiei aplicabile. Soluția include detaliile de continuitate, racordurile, protecția la apă și ventilarea.
Nu alege automat XPS, EPS sau vată după elementul clădirii. Compară performanța, reacția la foc, rezistența la apă și solicitări, compatibilitatea cu suportul și modul de montaj pentru aplicația concretă. În special la izolația interioară, cere verificare higrotermică și detalii proiectate.
De ce nu există o grosime universală
Aceeași grosime din materiale diferite nu are aceeași performanță. Straturile existente și punțile termice schimbă rezultatul; clima și funcționarea clădirii influențează condensul și confortul. Nici o grosime izolată nu garantează o anumită clasă energetică sau reducere de factură.
Pentru evaluarea energetică, consultă Mc 001-2022, aprobată prin Ordinul nr. 16/2023 și cadrul actual din Legea nr. 169/2026. Cere proiectantului să indice calculul, ipotezele și produsele pentru care a fost verificată soluția.











