Demisol sau subsol: diferența începe în secțiune
Demisolul și subsolul se clasifică după poziția pardoselii față de terenul ori carosabilul înconjurător și înălțimea liberă, conform definițiilor din anexa la Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor — Legea 169/2026. Anexa nr. 1 distinge:
| Încadrare | Poziția pardoselii sub teren sau carosabil | Număr de niveluri |
|---|---|---|
| Demisol | Cel puțin o treime și cel mult jumătate din înălțimea liberă a nivelului | Suprateran |
| Subsol | Mai mult de jumătate din înălțimea liberă a nivelului | Subteran |
Dacă nu există circulație carosabilă care bordează construcția, reperele sunt diferite: pentru demisol se folosește cota cea mai joasă a conturului exterior proiectat pe terenul anterior sistematizării; pentru subsol, cota cea mai joasă a terenului amenajat pe conturul exterior al nivelului. Subsolul poate fi și parțial. Proiectantul aplică definiția pe secțiunea și topografia amplasamentului; nu remodela artificial terenul pentru a obține o etichetă convenabilă.
Încadrarea influențează nivelurile și indicatorii, însă utilizarea depinde și de lumină, ventilare, acces, umiditate și securitate la incendiu. Un garaj sau spațiu tehnic nu devine locuință prin simpla schimbare a finisajelor; verifică documentația și procedura înainte de modificare.
Pe teren în pantă, o parte a demisolului poate avea fațadă liberă. Pe teren plat, săpătura, sprijinirea, evacuarea apei și rampa pot domina soluția. Înainte de alegerea cotei, coordonează topografia, studiul geotehnic, apa subterană, structura, hidroizolația și drenajul, inclusiv locul de evacuare.
Compară secțiuni pentru același amplasament și aceeași temă. Verifică certificatul de urbanism și regulamentul local înainte de stabilirea funcțiunii și suprafețelor. Ghidul suprafețelor de construcție explică diferența dintre nivel, suprafață utilă și indicatori.










